vineri, 12 martie 2010

viata ca un viciu ...

Se spune ca totul a inceput din nimic si s'a ajuns aici, ma intreb atunci daca si reciproca ar fi valabila ... si anume se poate ajunge la nimic din ceea ce exista deja? Una din intrebarile clasice referitioare la om suna cam asa "traim sa mancam sau mancam sa putem trai? Sa fie nevoia de a te hrani un viciu, atunci de ce am mai avea nevoie de ea?
Ce inseamna un viciu si ce reprezinta el pentru noi toti?
Poti fi judecat dupa vicii sau nu si care este diferenta intre rutina si viciu?
Pot spune ca urasc ideea de a judeca pe cineva dupa aparente totusi o fac, fumez desi nu vreau, mint fara sa imi dau seama, urasc fara a avea un motiv, iubesc fara sa o pot arata, simt fara sa imi pese nu doar pentru ca vreau sau nu ci si pentru ca nu le pot controla.
Toti ne vrem a fi liberali, socialisti, comunisti sau mai stiu eu ce ideologie politica insa cati din noi cunoastem adevarata conotatie pentru fiecare termen in parte. Cati din noi realizam ca nimic nu poate fi exact, indiferent de situatie, moment sau timp?
Cati dintre noi cunoastem, am auzit sau macar banuim care a fost evolutia omului din clipa in care primul "neanderthal" a scos prima vocala, silaba, cuvant din gura si a ajuns sa fie omul "modern" al zilelor noastre? De la scrijelitul in caverne pana la picturile lui Van Gogh, de la primele scrieri sumeriene pana la blogurile noastre de la operele lui Homer si pana la Baudelaire, Keats, Milton, Pope sau Kipling si de ce nu Shakespeare.
Prea multe intrebari si totusi prea putine raspunsuri, prea multe vicii si totusi ele reprezinta rutina zilnica astfel evolutia noastra se datoreaza acestor "rele" de care avem nevoie nu pentru a face difernta intre rau si bine, nu pentru a sti daca am evoluat sau nu ci doar pentru a sti catre ce ne indreptam si unde. Asa cum din intuneric a aparut lumina si din nimic a aparut materia asa cum din barbat a aparut femeia si din pamant pacatul, asa cum zeii si'au creat edenul dar si tartarul tot asa cum raul a fost separata de bine iar focul din fum, lumina poate pali in negura vremurilor noastre ...









sâmbătă, 6 martie 2010

prefata...

2010 ... a fost 2008 unde'i 2009 ... a trecut. Asta sa intreb singur iar ca raspuns ... cel mai simplu posibil... il dau tot singur. Acum important pentru mine este ca am revenit pe acest blog unde imi pot transpune gandurile, ideile, framantarile si tot asa.
Totusi "dacapo" cum zicea un fost profesor al meu pt care am avut o stima deosebita, as vrea sa incep acest an (pe blog) chiar daca e martie ... si ar fi bine sa ma gandesc la 2011 pt ca anul asta deja e in curs si nu se mai pune, dar asta nu conteaza, revin la sintagma "as vrea" printre multe altele sa vorbesc despre "oameni" si anume acele fiinte cu doua picioare (in general) iar restul anatomiei o stiti iar daca nu .. .cautati ... sa vorbesc despre acea specie de vertebrate caracterizate prin inteligenta (variabila), personalitate, suflet si sex.
Am sa incep cu personalitatea si ideea de a vrea, a putea si a reusi. Nu stiu ce credeti voi, nu stiu ce e in capul tuturor persoanelor ce citesc acest blog, nu va cunosc ( nu ca nu mi'as dori), nu stiu ce fel de oameni sunteti, insa daca ati ajuns la aceste randuri ... macar stiti sa cititi ... iar daca nu v'ati oprit deja e clar ca nu v'ati simtit ofensati, jigniti sau inferiori mie sau oricarui alt cineva. Aici e vorba de caracter si personalitate, e vorba despre a fi cineva sau un nimeni. Din pacate si asta o spun din punctul meu de vedere, desi toata lumea afirma "suntem in era vitezei, ... suntem in secolul 21 sau 22, ... in 2012 v'om muri (asta e un subiect pe care il voi trata in viitorul apropiat), etc" adica vezi, suntem evoluati, nu mai crestam in piatra figurine sau indoim fierul cu piatra, nu mai tragem cu arcu sau cu prastia pentru a'l da jos pe goliat, nu mai pescuim cu bata si facem comert cu pluta pur si simplu toate astea nu mai exista si asta pentru ca noi suntem mai destepti si mai tari decat neanderthalul de acum 500 de ani care scria la lumina unei lampi. Totusi eu intreb daca toate astea sunt adevarate unde e personalitatea oamenilor din ziua de azi, unde e caracterul propriu si unicat al omului din aceasta etapa superioara a vietii noastre, unde e rusinea, timiditatea, ratiunea si respectul, gandirea si inteligenta tuturor? Ce s'a intamplat de am evoluat in acest sens, de am inchis ochi in a ne forma ca fiinte inteligente si am ajuns niste masinari de copiat. Sa vezi un copil la 15 ani cu fatza de 30, sa vezi o fata la varsta frageda de 16 ani mai obosita ca un om la 60 cand pe fata ei ar trebui sa-i poti citi inocenta si puritatea sa vezi fete care la 16 ani se vad dive si se gandesc la "ce'oi agata fata in seara asta" sau copile cazute pe ganduri pierdute in baruri si cafenele dinainte sa inceapa scoala. Cum s'a ajuns aici, e bine si de ce? Educatia, capitalismul, lipsa sau surplusul banilor, care sunt factorii ce impiedica dezvoltarea libera si independenta a individului? Peste tot campanii gandeste liber .. .(dar nu asa) traieste bine dar nu ai cum) impreuna pentru tine si tineri ( dar nimeni cu tine) alaturi de cei bolnavi (dar singuri mereu) ajuta si tu (ca eu nu) ...decat sa incerci sa intelegi, sa'ti folosesti acei neuroni care isi dau viata pentru tine la fiecare secunda decat sa ai un cuvant de spus care sa fie al tau e mult mai simplu sa alegi "iar faci pe desteptul, sau ... bine ca esti tu destept..." cam asta e lumea in care traim... si nimeni nu face nimic pentru a o schimba, pentru ca nu vrem, pentru ca suntem comozi, pentru ca ne place asa, indiferent de motiv mereu vom critica pe cineva care incepe sa iasa din tipar si asta pentru ca ei sunt diferiti, mereu nu'i vom intelege pe cei ce nu sunt ca "noi" ...
urmeaza...

Ti se vorbeste de o floare galbena ... care pluteste in aer ... ai capabilitatea de a reproduce acea floare in fatza ta ? (atentie nu inseamna sa ti-o imaginezi ... ci practic sa o vezi ca pe o iluzie ...)